Plugusorul – Versuri
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați:
S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a încălecat
Pe-un cal învățat,
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cât vița de gros,
Cât roata de jos.
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.
Și-n curând s-a apucat,
Câmpul neted de-arat,
În lungi brazde de sculat
Și semănături de dat.
Soarele, cu barba lui,
S-adună la câmp cu plugul,
Cu soții și cu feciorii lui,
Cu vacile sale și cu boii săi,
De-arăt și de semănat,
De plivit și de îngrijit,
Până la Sfântul Dumitru,
Când vine vremea de cules.
La Sfântul Andrei,
De cu seară,
Soarele și plugarul
S-au apucat de arat.
În lung de câmp și-n lung de vale
În lung de câmp și-n lung de vale
Și-au tras brazda lui Traian.
Și-n câmpul lui Traian,
Trei boi cu coarne de aur,
Cum s-au zvonit la plug,
Cu plugul tras de aur,
Cu plugul tras de aur,
Cu plugul tras de aur,
Și-au tras brazda lui Traian.
Și-n câmpul lui Traian,
Câmpul de plugărit,
Bădica Traian
Începe-a cânta:
„Cine-o da de veste,
În lume s-aduce,
Roadele-s de aur,
Grânele-s de aur,
Și viile de aur,
Și livezile de aur,
Și căpițele de aur,
Plugarule, Traian, să trăiești!
Din câmpul și din holde
Să faci pâine de aur,
Și vinul de aur,
Și mustul de aur,
Și să dai de veste,
Ca roadele-s de aur,
Ca roadele-s de aur,
Și câmpul e de aur,
Plugarule, Traian, să trăiești!”
Analiza și semnificația operei “Plugusorul”
“Plugusorul” este o urătură tradițională românească, recitată în noaptea de Anul Nou de către cete de copii sau tineri care colindă din casă în casă. Este o piesă tradițională folclorică care îmbină în mod armonios elemente de mitologie, simbolism agrar și spiritul sărbătorilor de iarnă. Acest obicei are sensuri adânci, aducând în prim-plan legătura dintre om și pământ, dintre muncă și roadele ei, un ciclu anual al naturii în care oamenii își doresc belșug și prosperitate pentru anul care vine.
Una dintre temele centrale ale poeziei este munca agricolă, mai precis aratul și pregătirea pământului pentru ciclul de cultivare. Bădica Traian este protagonistul acestei poezii, un erou folcloric care simbolizează plugarul harnic, îmbrăcat în straie de sărbătoare, un epitom al omului legat de glie. Prin intermediul acestui personaj, se celebrează nu doar munca, ci și speranța pentru un nou început, pentru recolte bogate și bunăstare.
Simbolistica “Plugusorului” este complexă și întruchipează o serie de elemente tradiționale românești. Plugul tras de boi, soarele care îi însoțește pe plugari, câmpul și grânele de aur sunt toate imagini care trimit la belșug și fertilitate. Aceste imagini nu sunt întâmplătoare, ci au rolul de a evoca dorința de rodnicie și abundență, un aspect esențial în societățile agrare tradiționale.
De asemenea, “Plugusorul” are și rolul de a întări legăturile comunitare. Pe măsură ce colindătorii își rostesc urările, se stabilește o conexiune între aceștia și gazdele lor, un schimb simbolic de energie pozitivă și de urări de bine. Atmosfera este una de sărbătoare, marcată de sunetul clopoțeilor și al biciurilor, toate contribuind la crearea unei experiențe unice, pline de viață și optimism.
Un alt aspect interesant al acestei tradiții este adaptabilitatea ei. Deși “Plugusorul” păstrează elementele sale fundamentale, versurile pot fi uneori adaptate de către colindători pentru a include referințe contemporane sau locale, ceea ce face ca obiceiul să fie mereu proaspăt și relevant.
În concluzie, “Plugusorul” este mai mult decât o simplă urătură de Anul Nou. Este un simbol al continuității tradițiilor românești, un moment de unitate și de bucurie colectivă care ne amintește de importanța muncii, a naturii și a comunității. Prin aceste versuri, se celebrează nu doar trecerea într-un nou an, ci și speranța într-un viitor mai bun, o temă universală și eternă.
