Cine este fiica lui Johnny Depp?

Acest articol raspunde la intrebarea Cine este fiica lui Johnny Depp?, concentrandu-se pe identitatea, formarea, cariera si influenta culturala a lui Lily-Rose Melody Depp. In paginile urmatoare vei gasi informatii factuale, exemple concrete din film, moda si media, date numerice actualizate pentru 2025 si referinte la institutii din industrie, astfel incat sa intelegi nu doar cine este, ci si cum isi construieste, pas cu pas, un profil artistic distinct de cel al tatalui sau celebru.

Vom parcurge cele mai importante etape din viata ei, de la debutul in film la campanii de moda si pana la modul in care gestioneaza atentia publica, cu accent pe relevanta si pe contextul profesional in care evolueaza.

Cine este fiica lui Johnny Depp?

Fiica lui Johnny Depp este Lily-Rose Melody Depp, nascuta pe 27 mai 1999, in Neuilly-sur-Seine, in Franta. Mama ei este cantareata si actrita franceza Vanessa Paradis, iar aceasta dubla filiatie artistica franco-americana a conturat de timpuriu o identitate culturala interesanta: Lily-Rose creste intre Paris si Los Angeles, invata si vorbeste fluent atat engleza, cat si franceza, si imbina referinte estetice de pe ambele maluri ale Atlanticului. In 2025, Lily-Rose are 26 de ani si deja peste un deceniu de activitate profesionala, intrucat primele aparitii in film dateaza din 2014–2016, cand rolurile sale din Tusk si Yoga Hosers au atras atentia presei de divertisment, iar prezenta in The Dancer (La Danseuse, 2016) i-a adus o nominalizare importanta in cinematografia franceza.

Lily-Rose Depp s-a impus lent, dar constant, evitand eticheta comoda de “copil de vedeta” prin alegeri care i-au testat versatilitatea. In filmul The King (2019), productia Netflix cu Timothee Chalamet, interpretarea ei a subliniat accentul si dictionarea bilingva ca resurse actoricesti, nu doar ca detaliu biografic exotic. In 2021 a jucat in Voyagers si Wolf, doua titluri care cer un registru emotional mai sobru si mai matur. In 2023 a aparut in serialul The Idol, un proiect HBO semnat de Sam Levinson, care a facut valuri prin polarizarea masiva a criticilor si a publicului. Indiferent de reactii, serialul a demonstrat capacitatea ei de a sustine un rol principal intr-o productie cu vizibilitate globala, ceea ce ramane un test esential pentru orice actor tanar.

Dincolo de ecran, Lily-Rose este asociata strans cu Casa Chanel, unde a devenit ambasador la varsta de 16 ani (2015) si a fost imaginea parfumului Chanel No. 5 L’Eau in 2016. Aceasta colaborare nu e doar un capitol dintr-un CV de modeling; ea articuleaza o relatie cu un brand istoric care, asa cum observa adesea criticii de moda, stie sa creasca imagini iconice pe termen lung. Astfel, alaturarea dintre un debut cinematografic prudent si o prezenta constanta, riguroasa in moda a produs o identitate publica echilibrata, fara excese, dar cu suficienta claritate pentru a deveni recognoscibila global.

In 2025, Lily-Rose Depp este definita de cateva repere concrete: 26 de ani, peste 10 ani de activitate profesionala, doua nominalizari la Premiile Cesar la categoria Tana Speranta Feminina (2017 pentru The Dancer si 2019 pentru L’Homme fidele), o filmografie care depaseste pragul de 15 aparitii (luand in calcul lungmetraje, scurtmetraje si televiziune) si o prezenta online cu milioane de urmaritori. Acest profil cuantificabil, dublat de optiuni curajoase, mentine raspunsul la intrebare intr-o zona clara: fiica lui Johnny Depp este, tot mai mult, Lily-Rose Depp, pe cont propriu.

Radacini familiale si inceputuri

Radacinile lui Lily-Rose Depp sunt o punte intre doua traditii artistice robuste: Hollywood-ul si scena franceza. Johnny Depp, unul dintre cei mai recognoscibili actori americani ai ultimelor decenii, si Vanessa Paradis, icon al muzicii si filmului francez, au creat un context familial in care arta si meseriile creative sunt normalitatea. Pentru un copil, acest cadru aduce si oportunitati, si presiuni: oportunitati pentru ca expozitia la platouri, muzicieni, regizori si fotografi are loc devreme; presiuni pentru ca orice pas e masurat in raport cu celebritatea parintilor. Lily-Rose creste in aceasta ambivalenta, iar modul in care a navigat-o se observa din prudenta cu care a ales proiecte si din discretia cu care a discutat public despre familie.

In copilarie, Lily-Rose a impartit timpul intre Franta si Statele Unite, absorbind o educatie culturala mixta. Aceasta dubla apartenenta i-a conferit un instrument esential in actorie: capacitatea de a trece natural dintr-o limba in alta si de a accesa registrelor culturale diferite, fara sa para o figura “importata” intr-un context sau altul. In anii in care identitatea publica prindea contur, exemplele de cariere transatlantice de succes nu lipseau, insa ramane dificil pentru un adolescent sa aleaga o directie care sa nu fie perceputa ca derivata din genealogie. Lily-Rose a mizat pe proiecte care nu au la baza blockbusterul ca tinta imediata, ci festivalurile, rolurile cu o articulare mai autorala si proiectele indraznete – de pilda, The Dancer, prezentat la Cannes, sectiunea Un Certain Regard (Festivalul de la Cannes fiind una dintre institutiile europene de referinta in cinema).

In acelasi timp, este util de observat contextul francez: Centre national du cinema et de l’image animee (CNC) raporteaza, an de an, indicatori privind productia si audienta filmelor in Franta, o piata in care filmul de autor si cinematografia de arta au un public stabil. Pentru o tanara actrita cu radacini franceze, aceasta arhitectura de sprijin pentru filmul local a insemnat sansa de a fi evaluata dupa standarde profesionale clare (selectii festival, cronici, nominalizari), nu doar dupa notorietatea numelui de familie. Astfel, nominalizarea la Premiile Cesar din 2017 pentru The Dancer a fost semnul ca breasla din Franta identifica in Lily-Rose un pariu credibil pe termen lung, validat de colegii de industrie si de presa culturala.

La inceputuri, Lily-Rose a alternat aparitiile in limba engleza cu cele in limba franceza, ceea ce i-a largit harta de colaboratori si i-a oferit vizibilitate in doua ecosisteme media. Prezenta ei in proiecte indie americane, alaturi de aparitii in filme europene, a fost o chemare catre diversitate de ton si risc artistic. Intr-o perioada in care, potrivit Observatorului Audiovizual European, piata europeana de film continua sa fie fragmentata, dar dinamica, cu co-productii si circulatie festivaliera intensa, un profil bilingv e un avantaj obiectiv. Aceasta baza – o familie cu traditie, o dubla cultura, un apetit pentru arta – explica de ce raspunsul la “cine este fiica lui Johnny Depp?” devine rapid “o actrita franco-americana cu agenda proprie”, nu “o apendice a unei genealogii celebre”.

Cariera cinematografica: roluri, selectii si colaborari

Cariera cinematografica a lui Lily-Rose Depp se construieste pe selectie atenta, alternanta intre proiecte cu amprenta indie si productii cu vizibilitate larga, plus o dispozitie de a incerca roluri provocatoare la varste fragede. Debutul in Tusk (2014) si Yoga Hosers (2016), regizate de Kevin Smith, a venit intr-o zona de cinema excentric si cult, la marginea mainstream-ului. A fost o miscare interesanta: in loc sa intre direct printr-un blockbuster, Lily-Rose a ales un teren in care experimentul si umorul absurd fac regula, ceea ce i-a permis sa greseasca, sa invete si sa isi clarifice limitele fara lupa apasatoare a marilor studiouri. Apoi, The Dancer (2016), unde o interpreteaza pe Isadora Duncan in tinerete, i-a adus prima confirmare serioasa pe piata franceza si o nominalizare la Cesar. Planetarium (2016), alaturi de Natalie Portman, si A Faithful Man (L’Homme fidele, 2018), in regia lui Louis Garrel, au accentuat o traiectorie europeana cu parfum de auteur cinema.

In 2019, The King (Netflix) a oferit ocazia de a lucra intr-o productie amplu mediatizata, alaturi de nume in plina afirmare, precum Timothee Chalamet. In 2021, un an marcat global de reajustari ale lansarilor si de dinamici noi intre platforme si sali, Lily-Rose a aparut in Voyagers si Wolf, demonstrand disponibilitatea pentru registre intunecate si psihologii tensionate. In 2023, The Idol a impins intriga intr-o zona controversa, dar a testat in mod transparent rezistenta ei ca protagonist: cinci episoade, o punere in scena cu estetica glossy, un soundtrack intens si un dialog critic puternic in media internationala. Indiferent de note, un rol principal intr-un serial premium consolideaza anvergura globala a unui actor la 24 de ani, iar in 2025 acest pas ramane un pivot in CV-ul ei.

Roluri reprezentative si repere de vizibilitate

• Tusk (2014) si Yoga Hosers (2016) – colaborari timpurii cu Kevin Smith; au pozitionat-o intr-o zona cult, diferita de mainstream, utila pentru explorare si adaptare la platou.
• The Dancer (2016) – selectat la Cannes (Un Certain Regard); nominalizare la Premiile Cesar (2017) la Tana Speranta Feminina; rol care a semnalat seriozitatea abordarii ei pe o piata exigenta.
• Planetarium (2016) si A Faithful Man (2018) – colaborari cu cinema-ul francez de autor; al doilea titlu aduce a doua nominalizare la Cesar (2019).
• The King (2019, Netflix) – vizibilitate globala, consolidare a imaginii bilingve; platformele au accelerat descoperirea de catre publicuri diverse.
• Voyagers (2021), Crisis (2021), Wolf (2021) – triada care aduce densitate si maturizare; arcul tematic acopera SF, drama despre dependente si explorare psihologica a identitatii.

Asemenea itinerar arata o curba de invatare coerenta. Nu este o cariera definita de un singur rol “semnatura”, ci de o acumulare de roluri care ii largesc instrumentarul. In plus, selectiile festivalurilor – Cannes in special – functioneaza ca validari de calibrul celor folosite de institutii recunoscute in industrie. In 2025, un rezumat prudent, dar realist ar spune ca Lily-Rose Depp a atins faza in care poate sustine roluri principale si poate transporta proiecte cu pretentii estetice intr-un peisaj audiovizual competitiv si divers, in care festivalurile, platformele si salile coexista intr-un echilibru inca fluid.

Moda, muzica si imagine publică: Chanel, estetica si coerenta

Dimensiunea “moda” din profilul lui Lily-Rose Depp nu este un simplu apendice. Devenind ambasador Chanel in 2015, la 16 ani, si imaginea parfumului Chanel No. 5 L’Eau in 2016, ea a intrat intr-un circuit foarte selectiv al portretelor feminine promovate de una dintre cele mai influente case din lume. Chanel practica o diplomacy subtila a elegantei si a coerentei identitare: alege figuri care pot transmite continuitate, nu doar efervescenta sezoniera. Lily-Rose s-a potrivit acestui tipar, iar aparitiile ei in show-uri, campanii si editoriale au creat un filon de imagine recognoscibil, in care fragilitatea aparenta coexista cu determinarea profesionala.

In 2025, relatia Lily-Rose – Chanel functioneaza ca un certificat de incredere in ochii industriei. In advertising, asocierea pe termen lung cu un brand-autoritate construieste memorie, nu doar notorietate. Totodata, prezenta constanta in pagini precum Vogue, Elle sau publicatii de nisa din fashion sugereaza ca echipa ei a stiut sa dozeze expunerea, evitand saturatia. Aceasta disciplina este vizibila si in modul in care utilizeaza retelele sociale: mix de imagini de campanie, instantanee personale controlate si teasing discret pentru proiecte noi. Rezultatul este un public numeros, dar si un grad de credibilitate ridicat – un element esential atunci cand treci din moda in film si invers.

Legatura cu muzica exista la nivel de proximitate culturala – Vanessa Paradis, mama, este cantareata consacrata –, iar acest lucru inseamna ca Lily-Rose intelege ritmul si cerintele unei industrii inrudite cu filmul si moda. Chiar daca nu si-a lansat o cariera muzicala proprie in sens clasic, modul in care foloseste muzica in proiecte vizuale sau in seriale (vezi The Idol, cu soundtrack intens si rol cu componente muzicale) arata ca stie sa activeze capitalul cultural acumulat in familie.

Din perspectiva datelor, in 2025 sunt cateva repere masurabile care consolideaza partea de imagine: varsta 26 de ani, vechime profesionala de 11 ani (calculata din 2014 pana in 2025), cel putin doua campanii majore Chanel documentate public, si aparitii constante in topuri de stil. Desi numarul exact de coperte sau editoriale variaza de la an la an, trendul general e de consistenta, nu de varfuri izolate. Daca adaugam si efectul de halo generat de proiectele de film si TV, rezulta o imagine unitara, coerenta, in care moda si filmul se intaresc reciproc. Acesta este, in fond, modelul contemporan pentru multe actrite tinere care doresc sa aiba libertate de selectie artistica: prezenta in fashion stabilizeaza vizibilitatea si ofera resurse pentru asumarea de roluri mai riscante, eventual in productie independenta.

Date si statistici relevante in 2025

Un portret credibil al lui Lily-Rose Depp in 2025 trebuie sa includa si cifre clare, utile pentru a ancora perceptiile in realitate. Varsta: 26 de ani (nascuta la 27 mai 1999). Vechime in industrie: circa 11 ani (primul credit notabil in 2014). Numarul de aparitii pe ecran, conform listarilor agregate public (de tip IMDb), depaseste pragul de 15, incluzand lungmetraje, scurtmetraje si televiziune. Distinctii: doua nominalizari la Premiile Cesar (2017 si 2019), fara trofeu castigat in aceste ocazii. In televiziune, The Idol (2023) are 5 episoade si a generat un volum semnificativ de acoperire media; scorurile critice au fost polarizate, cu un Tomatometer al criticilor sub 30% in 2023, ramanand in zona “mixt/negativ” si ulterior. Pe partea de social media, contul ei oficial de Instagram aduna milioane de urmaritori; estimarea prudenta “peste 8 milioane” este rezonabila in 2025, avand in vedere cresterea organica din anii anteriori.

Este util sa pozitionam aceste cifre in context. In Europa, conform Observatorului Audiovizual European, productia si distributia cinematografica continua sa se reconfigureze sub impactul platformelor, dar festivalurile de clasa A – Cannes, Venetia, Berlin – raman hub-uri de validare. In Franta, CNC publica periodic date privind numarul de spectatori si cotele filmelor locale; piata franceza continua sa fie, in termeni istorici, cea mai robusta din UE pentru filmul national, un avantaj pentru actorii franco-lingvi. In spatiul american, standardele de munca si negocierile din industrie sunt reprezentate de SAG-AFTRA (Screen Actors Guild – American Federation of Television and Radio Artists), un sindicat-cheie al carui cadru de reglementare influenteaza direct ritmul si conditiile de productie ale proiectelor TV/streaming si film. In 2025, orice actor tanar care functioneaza transatlantic beneficiaza de pe urma acestui ecosistem mixt, dar trebuie sa-l si navigheze cu atentie.

Cifre-cheie si repere institutionale (2025)

• Varsta: 26 de ani; An de nastere: 1999; Nationalitati: americana si franceza.
• Experienta: ~11 ani de activitate (2014–2025), cu tranzitie treptata catre roluri principale.
• Distinctii: 2 nominalizari la Premiile Cesar (Tana Speranta Feminina) – 2017 si 2019.
• TV: The Idol (HBO) – 5 episoade in 2023; vizibilitate globala si discutii critice intense.
• Institutiile relevante: CNC (Franta) pentru date despre piata si productie; Observatorul Audiovizual European pentru analize de industrie; SAG-AFTRA pentru standarde profesionale in SUA.

Aceste repere transforma portretul intr-unul verificabil si comparabil. A sti cate proiecte a parcurs, ce nominalizari a atras, ce varsta are si cum se pozitioneaza in raport cu institutiile-cheie ajuta publicul sa evalueze realist locul lui Lily-Rose in peisaj. In 2025, raspunsul la intrebare capata densitate: nu este doar cineva “cunoscut pentru nume”, ci o profesionista cu date concrete in spate si cu o infrastructura culturala solida in jur.

Relatia cu media si retelele sociale

Relatia lui Lily-Rose Depp cu media si retelele sociale este una calculata, cu accent pe controlul naratiunii personale. Intr-o epoca in care algoritmii recompenseaza frecventa si spectaculosul, Lily-Rose prefera sa pastreze o prezenta distribuita in timp, cu postari selectate, care se inscriu intr-o strategie mai lata de comunicare. Aceasta alegere are efecte concrete: desi ritmul de crestere a conturilor poate fi mai lent decat in cazul unor creatori de continut nativi, coerenta si credibilitatea pe termen lung sunt mai ridicate. In 2025, cu milioane de urmaritori pe Instagram, publicul ei este suficient de mare pentru a sustine campanii, lansari si trailere, dar si destul de “calibru” pentru a nu dilua identitatea.

Interactiunea cu presa culturala si de entertainment a variat in functie de proiecte. In anii cu lansari de film sau cu sezon TV, interviurile sunt grupate si tintesc publicatii cu expertiza – de la reviste de moda la outlet-uri specializate pe cinema. Un alt element important este modul in care a gestionat perioadele de polemici: in locul unei avalanse de raspunsuri online, a preferat sa lase proiectele sa vorbeasca si sa comunice prin interviuri atent selectionate. Aceasta metoda tine presiunea sub control si evita ca feed-ul social sa devina camp de batalie, strategie ce se regaseste la multe vedete care isi protejeaza capitalul de imagine.

Practici vizibile in comunicarea ei digitala

• Postari curate, cu estetica fotografica consistenta, deseori legate de proiecte profesionale (film, serial, moda).
• Dozarea expunerii: perioade de tacere intentionata intre valuri de promovare, pentru a evita saturatia.
• Colaborari cu branduri bine aliniate cu identitatea personala (Chanel, editorial fashion de top), pentru a mentine coerenta.
• Utilizarea stirilor “hard” (anunt de distributie, trailer, aparitie la festival) ca ancore de continut, in locul micro-controverselor.
• Folosirea formatelor scurte, dar cu finisaj inalt, pentru a sustine naratiunea vizuala pe termen lung.

Din punct de vedere mediatic, 2025 ramane un an in care reputatia se cladeste pe combinatia intre arta si curatie de imagine. Faptul ca Lily-Rose are o baza internationala de followers, cu o probabilitate ridicata de a acoperi atat spatiul francofon, cat si cel anglofon, ii ofera o audienta multipla. Acolo unde multi tineri actori sunt tentati sa converteasca rapid vizualizari in proiecte, Lily-Rose prefera o acumulare lenta: proiecte care cer pregatire, roluri care nu sunt neaparat “usor de iubit”, si o prezenta digitala care nu compromite viitoarele optiuni profesionale. Aceasta reteta poate parea mai greoaie pe termen scurt, dar, statistic, rata de supravietuire artistica a celor care nu depind exclusiv de trending este superioara in intervale de 5–10 ani, conform observatiilor curente ale industriei de casting si PR cultural.

Viata personala, identitate culturala si teme publice

Viata personala a lui Lily-Rose Depp este un subiect asupra caruia pastreaza o discretie consecventa. Ceea ce este public si relevant pentru intelegerea identitatii sale artistice tine de dimensiunea culturala: este un produs autentic al intalnirii dintre doua lumi – Franta si Statele Unite. Bilingvismul nu e doar o abilitate tehnica, ci si o cheie de interpretare; acceseaza registre culturale distincte, de la minimalismul francez la flamboyance-ul american, si le imbina intr-un mod care pare organic. In plus, faptul ca a crescut in preajma unor artisti consacrati i-a formata sensibilitatea pentru discipline adiacente (muzica, arta vizuala, moda), ceea ce ajuta in roluri ce cer nuante extrascenice.

Un episod cunoscut al copilariei, spitalizarea din 2007, cand era foarte mica, a vorbit despre vulnerabilitate si rezilienta; desi nu se exploateaza public acest aspect, fanii il amintesc adesea ca pe un moment care a marcat familia si a facut-o pe Lily-Rose sa aprecieze discretia si viata privata. De asemenea, in 2015 a aparut intr-un proiect fotografic despre spectrul identitatii, semnaland ca prefera sa nu fie constransa de etichete; aceasta deschidere a fost inteleasa de multi ca o invitatie la toleranta si la nuantare in spatiul public, nu ca o declaratie de marketing.

Dincolo de aceste repere, Lily-Rose se pozitioneaza rareori in centrul unor cauze politice stridente, insa proiectele pe care le alege sugereaza o inclinatie catre teme contemporane: control, putere, imagine, presiune sociala, autonomia corpului. In 2023, The Idol a discutat explicit, chiar daca controversat, raportul dintre controlul creativ si exploatare, iar felul in care Lily-Rose a abordat rolul a aratat dorinta de a testa limitele. Nu este o postura simpla – te expui criticilor –, dar arata ca strategia ei nu este una strict conservatoare.

In 2025, cand discutiile despre reprezentare si echitate in industria audiovizuala continua (un cadru in care se exprima frecvent atat Observatorul Audiovizual European, cat si sindicatele americane precum SAG-AFTRA), prezenta unei actrite tinere cu o identitate multipla are si valoare simbolica. Ea face parte dintr-o generatie pentru care granitele culturale se estompeaza, iar platformele digitale creeaza audiente transnationale. In acest context, raspunsul la intrebarea “cine este fiica lui Johnny Depp?” capata o componenta civica: este o tanara femeie care, fara a revendica tribune, isi foloseste vizibilitatea pentru a normaliza diversitatea si a ridica standardele conversatiei in jurul imaginii feminine in media contemporana.

Perspective de viitor si proiecte

Privind spre viitor, Lily-Rose Depp are cateva directii naturale de crestere: consolidarea rolurilor principale in film si TV, extinderea colaborarilor europene si nord-americane, si o posibila intoarcere periodica la proiecte independente cu miza artistica ridicata. Dupa un deceniu de acumulare si validare in medii diferite, o strategie cu sens ar include alternanta intre titluri cu vizibilitate mare (platforme sau studiouri) si proiecte de festival cu regizori care conteaza critic. In 2025, conditiile din industrie solicita flexibilitate: calendarele depind de ferestrele de productie, iar negocierile sindicale si reglementarile de sustenabilitate de pe platouri pot impacta termenele.

Un atu important ramane bilingvismul si familiaritatea cu piata franceza. Colaborarile cu regizori europeni pot aduce roluri cu accente psihologice si retorici vizuale mai curajoase, in timp ce proiectele americane pot exploata star power-ul si disciplina dobandita pe platouri mari. Este probabil ca, pe o fereastra de 2–3 ani, sa vedem proiecte care capitalizeaza aceasta dubla apartenenta: fie naratiuni istorice sau contemporane cu personaje francofone, fie drame si thrillere in care identitatea transnationala adauga tensiune si verosimilitate.

Directii posibile si repere tactice (orizont 2025–2028)

• Selectie de scenarii cu roluri conducatoare, dar diferite ca registru: drama psihologica, thriller intimist, comedie neagra.
• Co-productii Europa–SUA care pot beneficia de finantari mixte si de circuit festivalier (referinta: cadrul european promovat de Observatorul Audiovizual European).
• Reintoarceri punctuale la seriale premium, unde arcul narativ extins permite nuantare si crestere; 6–8 episoade reprezinta un format avantajos pentru explorare.
• Continuarea parteneriatelor in moda (Chanel) pentru a securiza capitalul de imagine si a asigura resurse pentru proiecte riscante.
• Dezvoltarea unei relatii sustinute cu regizori de autor (Franta, Italia, Marea Britanie), unde selectiile Cannes/Venetia/Berlin pot oferi rampa pentru premii.

Pe termen mediu, un palmares care aduna inca 4–6 titluri relevante pana in 2028, dintre care cel putin doua roluri centrale in filme prezentate la festivaluri de clasa A, ar consolida profilul Lily-Rose ca actrita cu greutate artistica. In paralel, una sau doua aparitii in seriale cu impact international ar mentine pulsul pe publicurile largi, esential pentru a nu pierde cota de piata a imaginii. Faptul ca in 2025 porneste din pozitia de 26 de ani, doua nominalizari Cesar si peste 10 ani de experienta o pune intr-o fereastra de maturizare creativa rara: suficient de tanara pentru a experimenta, suficient de antrenata pentru a duce in spate proiecte complexe. In acest calc, numele “fiica lui Johnny Depp” este deja doar punctul de pornire; traiectoria ei, datele si institutiile care o contextualizeaza raspund, in mod convingator, la intrebarea “cine este?” prin “o actrita franco-americana in plina afirmare, cu repere clare si potential consistent pentru urmatorul ciclu de proiecte”.