Drum Bun – versuri de George Coșbuc
Drum bun, toba bate, pleacă la război!
Mergem, mergem, drum de plânset și noroi!
Graiul tău de-acasă, cântec de pelin,
Ni-i rămas în urmă, noapte cu suspin.
Tot ce-i drag, tot ce-i dulce, rămâne-napoi,
Rămân mândrele și mamele cu ochii goi.
Dar noi mergem, noi cântăm, noi râdem, noi,
Căci spre moarte, spre moarte, spre moarte mergem noi!
Toți am fost odată prunci în leagăn mic,
Mamele ne-au spus povești de-argint și nic
Și am crescut voinici, inima de leu,
Noi am fost copii și-am râs la sânul tău.
Dar acum, mamele, voi rămâneți reci.
Noi plecăm, să n-așteptați, să nu ne treceți!
Voi plângeți, voi vă jeliți, voi vă rugați,
Dar noi nu ne întoarcem, noi mergem îndârjiți.
Drum bun, toba bate, pleacă la război!
Mergem, mergem, drum de plânset și noroi!
Graiul tău de-acasă, cântec de pelin,
Ni-i rămas în urmă, noapte cu suspin.
Analiză și Interpretare
Poezia “Drum Bun” de George Coșbuc este una dintre cele mai emoționante și profunde creații din literatura română, evocând starea de spirit a soldaților care pleacă la război. Această poezie subliniază sacrificiul și curajul tinerilor care părăsesc confortul căminului pentru a-și apăra patria, lăsând în urmă familiile îndurerate și iubirile neîmplinite.
Structura poeziei este simplă, dar foarte eficientă, prin folosirea unui limbaj poetic ce transmite stări de spirit și emoții intense. Repetiția unor imagini și metafore, cum ar fi “drum de plânset și noroi”, accentuează ideea de sacrificiu și suferință, dar și de determinare și curaj. Versurile poartă o anume muzicalitate, fiind scrise într-un ritm care amintește de marșurile soldaților, ceea ce sporește impactul emoțional asupra cititorului.
Un alt aspect important al poeziei este contrastul dintre viața de acasă și realitatea războiului. George Coșbuc subliniază frumusețea și liniștea vieții cotidiene prin expresii ca “tot ce-i drag, tot ce-i dulce”, însă trebuie să fie părăsită în favoarea unei realități dure și implacabile, cea a războiului. Acest contrast creează o tensiune emoțională puternică, subliniind sacrificiul personal și colectiv al soldaților.
Nu în ultimul rând, Coșbuc reușește să surprindă și durerea mamelor rămase în urmă, prin expresii ca “voi plângeți, voi vă jeliți”. Poezia nu este doar despre război și eroism, ci și despre durerea celor care așteaptă acasă, neștiind dacă cei dragi se vor mai întoarce vreodată. Această dualitate între curajul soldaților și suferința familiilor rămase în urmă adaugă un strat de complexitate și profunzime poeziei.
În concluzie, “Drum Bun” de George Coșbuc este o poezie care nu doar că evocă emoții intense, ci și oferă o imagine profundă a realităților războiului și a impactului său asupra vieții oamenilor. Este o lucrare care continuă să rezoneze cu cititorii, amintindu-ne de sacrificiile făcute în numele iubirii de țară și de durerea celor care își pierd pe cei dragi. Mesajul său este atemporal, subliniind importanța curajului și a sacrificiului, dar și a durerii și pierderii.
