Sare sala – versuri
Autor: George Coșbuc
Sare sala-n pași de horă,
Vesel, tainic, câteodată,
Saltă-n sus și-n jos cu dor,
Inima mi-e fermecată.
Râd cu razele din zori,
Cântecul din păsărici,
Vântul leagănă ușor
Frunza verde din arici.
Pe câmpie-i viață-ntreagă,
Joacă-n zori și joacă-n noapte,
Sub albastrul cer, ne-alungă
Visul dulce și-ncropit.
Soarele ne mângâiește
Cu lumina lui de foc,
Luna noaptea ne-ncălzește,
Și-ntr-un colț, un ochi de loc.
Sare sala, râd copiii,
Veselia-n noi se-adapă,
Dans și cânt, și bucurie,
Totu-n jurul nostru scapă.
Cântec lin de ciocârlie,
Ritm și vers, și poezie,
Toate se unesc în horă,
Și iubirea e o flacără.
Analiza și Interpretare a Operei “Sare sala”
Opera “Sare sala” de George Coșbuc este o poezie vibrantă, plină de energie și de imagini vii care surprind frumusețea și dinamismul vieții naturale și umanității. Poezia se concentrează pe tema bucuriei și a mișcării printr-o personificare a sălii care “sare-n pași de horă”. Această imagine evocă un sentiment de comunitate și unitate, cu o atmosferă festivă ce reunește oameni și natură într-o armonie perfectă.
Prin versurile sale, Coșbuc ne transportă într-un univers al veseliei și al jocului, unde câmpia devine un loc de întâlnire între cer și pământ, iar elementele naturale se transformă în participanți activi ai acestei hore. Râsetele și cântecele păsărilor, vântul care leagănă frunzele, și jocul copiilor sunt toate aspecte ce contribuie la această atmosferă de sărbătoare.
Un alt aspect important al poeziei este utilizarea simbolurilor naturale pentru a sublinia tema iubirii și a fericirii. Soarele și luna sunt personificate, oferindu-ne lumină și căldură, elemente esențiale vieții. În contextul poeziei, ele devin martorii și susținătorii acestei hore nesfârșite, iluminând și încălzind dansul etern al vieții.
Coșbuc reușește să creeze o legătură puternică între natură și umanitate printr-un limbaj simplu, dar evocator, care capturează esența bucuriei și a dorului de viață. Versurile sunt pline de muzicalitate și ritm, oferind cititorului nu doar imagini vizuale, ci și o experiență auditivă care completează efectul poeziei.
De asemenea, poezia reflectă o filozofie de viață optimistă, în care bucuria și iubirea sunt centrale. Finalul poeziei, cu imaginea iubirii ca o flacără, sugerează că acesta este motorul care alimentează întregul ciclu al vieții, un simbol al pasiunii și al continuității.
În concluzie, “Sare sala” este o operă care celebrează viața în toate formele ei, printr-o abordare ce îmbină elemente de natură și umanitate într-o horă simbolică. George Coșbuc ne oferă, prin aceste versuri, nu doar o descriere a bucuriei, ci și o experiență senzorială completă, ce îndeamnă la contemplare și la trăirea intensă a fiecărui moment. Astfel, această poezie rămâne o reprezentare atemporală a frumuseții și simplității vieții.
