Noi umblăm să colindăm – versuri
Poezie de Crăciun – autor necunoscut
Noi umblăm să colindăm
Pe la case, pe la geam,
Noi umblăm să colindăm,
Pe la case, pe la geam,
Leru-i ler, domnule, domn, leru-i ler.
Bucurie să v-aducem,
Bucurie și noroc,
Bucurie să v-aducem,
Bucurie și noroc,
Leru-i ler, domnule, domn, leru-i ler.
Fie casa luminată,
Fie masa îmbelșugată,
Fie casa luminată,
Fie masa îmbelșugată,
Leru-i ler, domnule, domn, leru-i ler.
Noi umblăm să colindăm,
Pe la case, pe la geam,
Noi umblăm să colindăm,
Pe la case, pe la geam,
Leru-i ler, domnule, domn, leru-i ler.
Analiza și importanța operei
“Noi umblăm să colindăm” este o poezie tradițională românească, frecvent întâlnită în perioada sărbătorilor de iarnă, în special în timpul Crăciunului. Această creație anonimă face parte din bogatul tezaur folcloric al României și este adesea cântată de grupuri de colindători care străbat satele și orașele pentru a vesti nașterea lui Iisus Hristos. Versurile poeziei sunt simple și repetitive, caracteristică ce facilitează memorarea și interpretarea de către toate generațiile.
Această poezie este un exemplu clasic de colindă, un tip de cântec popular care are o semnificație profundă în cultura românească. Colindele sunt cântece ritualice, iar interpretarea lor în ajunul Crăciunului este un obicei străvechi menit să aducă noroc, sănătate și prosperitate celor care le primesc. Ele sunt o expresie a bucuriei și a comuniunii, fiind un mod prin care comunitățile se reunesc pentru a celebra una dintre cele mai importante sărbători creștine.
Repetitivitatea versurilor, precum și folosirea refrenului “Leru-i ler, domnule, domn, leru-i ler” sunt caracteristici comune ale colindelor românești. Acest refren nu este doar un element stilistic, ci și o aluzie la simbolistica religioasă, “ler” fiind considerat o referință la “Domnul Iisus” sau “Leru Hristos”. Repetarea sa intensifică emoția și subliniază semnificația spirituală a mesajului.
Atmosfera pe care o creează această poezie este una de sărbătoare, de căldură și speranță. Imaginile poetice din colindă, precum “casa luminată” și “masa îmbelșugată”, sugerează prosperitate și bunăstare. Ele reflectă dorința pentru un an nou mai bun și sunt o modalitate de a exprima urările de bine pentru gazdele care primesc colindătorii.
Importanța acestei poezii rezidă în capacitatea sa de a păstra vie tradiția colindatului, un obicei care a supraviețuit de-a lungul timpului, în ciuda schimbărilor sociale și culturale. Colindatul nu este doar un act de divertisment; este un ritual care îmbină religiosul cu profanul, aducând împreună comunități în spiritul sărbătorii.
În concluzie, “Noi umblăm să colindăm” nu este doar o simplă poezie, ci o parte esențială a patrimoniului cultural românesc, care continuă să fie transmisă din generație în generație. Ea reprezintă nu doar o formă de artă, ci și un mijloc prin care valorile și credințele tradiționale sunt celebrate și perpetuate. Într-o lume în continuă schimbare, astfel de colinde ne reamintesc de importanța păstrării rădăcinilor noastre culturale și a legăturilor dintre oameni. Acest obicei ne conectează cu trecutul nostru și ne oferă un sentiment de identitate și apartenență, în timp ce sărbătorim împreună frumusețea și magia Crăciunului.
