Intră în apa mării – Versuri de Nichita Stănescu
Intră în apa mării,
ca un cuțit în miezul unui măr.
Lasă cântecul să-ți intre-n ureche,
și să-ți rămână-n suflet ca o pasăre.
Când simți că te-nvață să zbori,
atunci plutește pe marea vieții,
lăsând valurile să te poarte
către țărmuri de vis și speranță.
Intră și lasă-te dus de doruri,
ca un mister vechi și uitat.
Fii unul cu valurile,
ascultându-le șoaptele și poveștile.
Pe firul de apă, visează
că lumea e un cuib de lumină,
și că fiecare picătură e o stea
ce te îndrumă să găsești drumul.
Pătrunde în adâncuri,
unde liniștea e adâncă și albastră,
unde poți să-ți întâlnești gândurile,
ca pe niște păsări de mare ce se joacă.
Intră în apa mării,
și lasă timpul să treacă
ca un nor ce plutește încet,
pe cerul infinit al iubirii.
Analiza și Interpretare
Nichita Stănescu, unul dintre cei mai iluştri poeți români, continuă să ne fascineze cu versurile sale care explorează teme universale, precum iubirea, natura și căutarea de sine. “Intră în apa mării” este o poezie care ne invită la introspecție și la un dialog intim cu natura și cu noi înșine.
Una dintre cele mai remarcabile trăsături ale acestei poezii este metafora centrală a apei mării, care simbolizează adâncimile propriului suflet și căutarea unor răspunsuri la întrebări fundamentale. Stănescu folosește imaginea mării pentru a explora ideea de transformare și de descoperire personală. Apa, în acest context, devine un mediu prin care individul poate naviga între diferite stări emoționale și intelectuale.
Verbele de acțiune, precum “intră”, “lasă-te dus”, “ascultându-le”, “pătrunde”, sugerează mișcare și schimbare, indicând procesul continuu de evoluție personală. Poezia nu este doar o invitație de a contempla natura, ci de a te lăsa absorbit de ea, de a deveni una cu ea, de a învăța de la ea. Această fuziune între om și natură este o temă recurentă în literatura universală, dar Stănescu o abordează cu o sensibilitate și o profunzime aparte.
Într-o lume în continuă mișcare, unde ritmul vieții poate deveni copleșitor, “Intră în apa mării” este un îndemn la a încetini, a respira și a găsi un echilibru între zgomotul exterior și liniștea interioară. Imaginea apei care “te poartă către țărmuri de vis și speranță” sugerează că prin contemplare și introspecție putem descoperi noi perspective și putem găsi alinare în momente de incertitudine.
Stănescu reușește, prin simplitatea limbajului său și prin imagistica bogată, să creeze un univers liric în care cititorul este invitat să se piardă și să se regăsească. Fiecare vers devine o verigă într-un lanț de gânduri și emoții care se leagă armonios între ele, formând un mesaj profund și universal.
În concluzie, “Intră în apa mării” este mai mult decât o poezie; este o experiență senzorială și emoțională care ne provoacă să ne întoarcem privirea către noi înșine și să explorăm adâncurile propriului suflet. Este o invitație la meditație și la redescoperirea frumuseții simple, dar esențiale a naturii și a vieții. Nichita Stănescu ne amintește, cu delicatețea sa caracteristică, că în tăcerea adâncurilor și în murmurul valurilor putem găsi răspunsuri la întrebările care ne frământă.
