La Marseillaise – Rouget de Lisle
Allons enfants de la Patrie,
Le jour de gloire est arrivé !
Contre nous de la tyrannie
L’étendard sanglant est levé,
L’étendard sanglant est levé !
Entendez-vous dans les campagnes
Mugir ces féroces soldats ?
Ils viennent jusque dans vos bras
Égorger vos fils, vos compagnes !
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons !
Que veut cette horde d’esclaves,
De traîtres, de rois conjurés ?
Pour qui ces ignobles entraves,
Ces fers dès longtemps préparés ?
Ces fers dès longtemps préparés ?
Français, pour nous, ah ! quel outrage
Quels transports il doit exciter !
C’est nous qu’on ose méditer
De rendre à l’antique esclavage !
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons !
Quoi ! des cohortes étrangères
Feraient la loi dans nos foyers !
Quoi ! ces phalanges mercenaires
Terrasseraient nos fiers guerriers !
Terrasseraient nos fiers guerriers !
Grand Dieu ! par des mains enchaînées
Nos fronts sous le joug se ploieraient
De vils despotes deviendraient
Les maîtres de nos destinées !
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons !
Tremblez, tyrans ! et vous, perfides,
L’opprobre de tous les partis,
Tremblez ! vos projets parricides
Vont enfin recevoir leur prix !
Vont enfin recevoir leur prix !
Tout est soldat pour vous combattre.
S’ils tombent, nos jeunes héros,
La terre en produit de nouveaux,
Contre vous tout prêts à se battre !
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons !
Français, en guerriers magnanimes
Portez ou retenez vos coups !
Épargnez ces tristes victimes,
À regret s’armant contre nous,
À regret s’armant contre nous.
Mais ces despotes sanguinaires,
Mais les complices de Bouillé,
Tous ces tigres qui, sans pitié,
Déchirent le sein de leur mère !
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons !
Nous entrerons dans la carrière
Quand nos aînés n’y seront plus ;
Nous y trouverons leur poussière
Et la trace de leurs vertus,
Et la trace de leurs vertus.
Bien moins jaloux de leur survivre
Que de partager leur cercueil,
Nous aurons le sublime orgueil
De les venger ou de les suivre !
Aux armes, citoyens,
Formez vos bataillons,
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur
Abreuve nos sillons !
Analiza și Importanța Imnului “La Marseillaise”
Imnul Național al Franței, cunoscut sub numele de “La Marseillaise”, este unul dintre cele mai cunoscute și simbolice imnuri naționale din lume. Scris de Claude Joseph Rouget de Lisle în 1792, acest imn a devenit un simbol al Revoluției Franceze și al luptei pentru libertate și dreptate. Versurile sale evocă un sentiment puternic de patriotism și sacrificiu, chemând la unitate și rezistență împotriva tiraniei.
“La Marseillaise” nu este doar un imn; este o poveste muzicală a unei națiuni care își revendică libertatea. Cuvintele lui Rouget de Lisle au fost scrise într-o perioadă de mare instabilitate și criză politică, reflectând urgența și determinarea poporului francez de a-și apăra patria. Versurile sale îndeamnă la acțiune directă, chemând cetățenii să se înarmeze și să lupte împotriva asupritorilor și a trădătorilor.
Un aspect important al imnului “La Marseillaise” este simbolistica sa puternică. Termeni precum “tyranie”, “sclavage” și “despote” subliniază amenințările pe care revoluționarii le percepeau la adresa libertății lor. În contrast, cuvinte ca “gloire”, “citoyens”, și “bataillons” inspiră mândrie națională și dorința de eliberare. Chemarea la arme nu este doar o invitație la luptă fizică, ci și un apel emoțional la solidaritate și curaj.
De-a lungul istoriei, “La Marseillaise” a fost adoptată de diverse mișcări sociale și politice, dincolo de granițele franceze, ca un simbol al luptei pentru drepturile omului și democrație. În perioada Revoluției Franceze, imnul a fost cântat în întreaga Franță, iar conținutul său revoluționar a inspirat multe popoare care aspirau la libertate.
De asemenea, “La Marseillaise” a fost subiectul unor controverse datorită naturii sale belicoase și a limbajului său dur. Unii critici au sugerat că imnul ar trebui revizuit sau chiar înlocuit cu ceva mai pacifist. Cu toate acestea, sprijinitorii săi argumentează că “La Marseillaise” trebuie înțeles în contextul său istoric și că păstrează un loc vital în istoria culturală a Franței.
Importanța “La Marseillaise” nu poate fi subestimată. Este un testament al luptei pentru libertate și egalitate, valori fundamentale ale Revoluției Franceze care continuă să inspire generații după generații. Imnul este folosit nu doar la ceremonii oficiale, ci și în momente de criză sau sărbătoare națională, reafirmând angajamentul Franței față de idealurile sale fondatoare.
În concluzie, “La Marseillaise” este mai mult decât un simplu cântec național; este un simbol al identității și istoriei franceze. Rezonanța sa emoțională și istorică continuă să influențeze nu doar Franța, ci și multe alte națiuni care au preluat mesajul său de rezistență și dreptate. În timp ce Franța se dezvoltă și se schimbă, “La Marseillaise” rămâne o piatră de temelie a patrimoniului său cultural, încurajând reflecția asupra trecutului și a viitorului său.
