E scris undeva – Ion Minulescu
E scris undeva…
Într-o carte…
Că noi vom muri amândoi
Într-o zi cu soare și ploaie —
Fără să știm care-i întâiul
Și care al doilea va muri…
Ploaia va curge în șiroaie
Pe acoperișul de zinc
Al altei case —
Și soarele va străluci
Pe fațada altei clădiri —
Iar noi vom muri amândoi
Fără să știm care-i întâiul
Și care al doilea va muri…
Și nimeni nu va ști
Numele nostru adevărat —
Nici vârsta
Nici chipul
Nici locul de unde venim
Și încotro ne îndreptăm —
Și nu va ști nimeni
Că noi am murit…
Nici în ce zi
Nici în ce lună
Nici în ce an
Ne-am stins din viață…
Dar e scris undeva —
Într-o carte —
Că noi vom muri amândoi
Într-o zi cu soare și ploaie —
Fără să știm care-i întâiul
Și care al doilea va muri…
Analiza și semnificația poeziei “E scris undeva”
“E scris undeva” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Ion Minulescu, un scriitor emblematic al simbolismului românesc. Această poezie reflectă teme precum efemeritatea, destinul implacabil și anonimatul existenței umane. Minulescu folosește imagini poetice puternice și simbolice pentru a explora aceste teme complexe.
Poezia începe cu o declarație fatalistă: “E scris undeva…”. Această frază sugerează inevitabilitatea sorții și ideea că destinul este deja stabilit. Minulescu recurge la simboluri naturale, cum sunt soarele și ploaia, pentru a sublinia caracterul ciclic și indiferent al vieții. Aceste elemente sunt comune și impasibile, ilustrând contrastul dintre natura eternă și trecerea efemeră a ființelor umane.
Tematica morții este centrală în această poezie, dar este abordată într-un mod neobișnuit. În loc să fie văzută ca un eveniment singular și important, moartea este prezentată ca un fenomen cotidian, parte din ritmul natural al lumii. Versurile “Fără să știm care-i întâiul / Și care al doilea va muri” adaugă o doză de incertitudine și acceptare a necunoscutului, subliniind ideea că moartea este o constantă universală, dar personală și necunoscută.
Un alt aspect remarcabil al poeziei este ideea de anonimat. Minulescu sugerează că, în ciuda dorinței noastre de a fi remarcabili sau memorabili, în cele din urmă toți suntem uitați. Versurile “Și nimeni nu va ști / Numele nostru adevărat” reflectă sentimentul de disperare și alienare atât de caracteristic perioadei simboliste, dar și al existențialismului care va urma.
Simbolismul din “E scris undeva” este complex și multi-fațetat. Cartea la care face referire Minulescu poate fi interpretată ca o metaforă pentru destin, pentru cărțile vieții care sunt deja scrise. Această imagine simbolică subliniază ideea că soarta fiecăruia este deja hotărâtă și că, indiferent de acțiunile noastre, finalul este același pentru toți.
În contextul mai larg al literaturii simboliste, “E scris undeva” își găsește locul prin explorarea conceptelor de destin și moarte fără a oferi răspunsuri sau soluții. Stilul lui Minulescu, caracterizat de un limbaj bogat și imagini evocatoare, invită cititorul să mediteze asupra acestor subiecte și să-și găsească propriile răspunsuri.
Poezia lui Ion Minulescu continuă să fie relevantă pentru noi și astăzi, în special într-o lume unde incertitudinea și căutarea de sens sunt probleme contemporane. “E scris undeva” ne amintește că, în fața necunoscutului, suntem cu toții egali, iar această egalitate poate fi atât o sursă de consolare, cât și de neliniște.
În concluzie, opera lui Minulescu ne invită la reflecție asupra condiției umane prin intermediul metaforelor și simbolurilor, provocându-ne să contemplăm propria noastră existență și locul nostru în lume. “E scris undeva” rămâne un exemplu puternic al modului în care literatura poate articula și explora teme ce rămân mereu relevante și universale.
