Două perechi de ochelari de soare – Versuri de Alexandru Andrieș
Două perechi de ochelari de soare
Stăteau pe o masă într-un restaurant,
Afară un soare, cum rar mai vezi
Îți dădea un chef nebun de plimbat.
Ochelarii, deși nu aveau ochi,
Priveau în jur cu un aer șmecher,
Gândindu-se la oamenii care-i vor purta,
Și la poveștile ce le vor vedea.
Prima pereche, cu lentile albastre,
Părea să fie mai visătoare,
Se gândea la marea cea vastă,
La valuri și la orizonturi noi, de explorat.
Cea de-a doua, cu tentă de gri,
Era mai practică, mai realistă,
Vedea orașul, agitația și griul,
În fiecare colț, o oportunitate de-a trăi.
Stăteau acolo, liniștite și tăcute,
Observând lumea prin lentilele lor,
Fiecare cu visele sale,
Dar unite de soare și de dor.
Un cuplu tânăr le-a observat,
Și le-a ales fără ezitare,
Fiecare pereche s-a regăsit,
În stilul și în dorințele purtătorilor.
Cuplul a plecat, ochelarii la ochi,
Și lumea s-a umplut de culoare,
Două perechi de ochelari de soare,
Au început o nouă aventură, de neuitat.
Analiza și interpretare
Versurile poemului “Două perechi de ochelari de soare” de Alexandru Andrieș sunt o explorare poetică a percepției și a perspectivei. Ochelarii de soare, deși obiecte neînsuflețite, sunt personificați și devin naratori tăcuți ai poveștilor și visurilor umane. Fiecare pereche de ochelari are o personalitate distinctă, reflectată prin lentilele lor de culori diferite: una cu lentile albastre, visătoare și deschisă către noi orizonturi, și cealaltă cu lentile gri, mai practică și realistă în abordarea cotidianului.
Poezia folosește o serie de imagini și simboluri pentru a explora ideea de percepție și de cum fiecare individ vede lumea prin propria sa „lentilă”. Ochelarii sunt o metaforă pentru aceste perspective diferite și pentru cum ele pot influența modul în care trăim și interacționăm cu lumea din jur. Alegerea unui cuplu de a purta aceste perechi simbolizează complementaritatea și modul în care două viziuni diferite asupra vieții pot coexista armonios.
Pe lângă acest simbolism, poezia lui Andrieș aduce un omagiu micilor plăceri ale vieții, cum ar fi bucuria de a purta o pereche de ochelari de soare într-o zi însorită. Această imagine simplă este folosită pentru a sublinia că bucuria poate fi găsită în lucrurile mărunte, iar percepția noastră asupra acestor lucruri poate influența profund experiențele noastre zilnice.
Versurile sunt pline de imaginație și transmit un sentiment de libertate și posibilitate, invitând cititorul să-și examineze propria perspectivă asupra lumii. Poezia ne îndeamnă să ne deschidem mintea și să ne bucurăm de diversitatea de perspective care ne înconjoară.
Această operă a lui Alexandru Andrieș ne arată că, deși suntem diferiți în modul în care privim și interpretăm lumea, există o frumusețe în aceste diferențe. În final, poemul subliniază importanța explorării, comunicării și descoperirii, inspirându-ne să căutăm și să apreciem diversitatea de experiențe și viziuni care ne îmbogățesc viața.
