Bine-i sade mesei mele – Versuri de George Coșbuc
Bine-i sade mesei mele
Cu cofe și cu ulcele,
Cu ulcele și cancee,
Când îmi vin frumoase, zece,
Zece fete ș-o cătană,
Să mi le-așez pentru masă.
Fetele-s cu albe ii,
Cu marame de la fiii,
Cu marame de la fiii,
Cu salbe de boabe vii;
Fetele-s cu fuste moi,
Cu poale de lângă noi,
Cât îmi vin cu câte-un plug,
Fetele cântă în mug,
Fetele cântă în mug,
Ș-o cătană-ntr-un bocet lung.
Cât îmi vine câtiana,
Și îmi umple și ulceana.
Analiza și Importanța Poeziei
George Coșbuc, un nume de referință în literatura română, este cunoscut pentru versurile sale pline de farmec și savoare, care aduc la viață elementele tradiționale ale vieții rurale românești. Un astfel de exemplu este poezia “Bine-i sade mesei mele”, care reușește să imortalizeze esența unei scene tipice din viața satului. Prin intermediul acestei poezii, Coșbuc reușește să transpună cititorul într-un univers pitoresc, unde detaliile vieții cotidiene sunt prezentate cu un realism impresionant.
Poezia descrie o scenă de la masă, un element central în cultura și tradițiile românești, unde viața de zi cu zi se împletește cu sărbătoarea. Coșbuc folosește un limbaj accesibil, dar bogat în detalii, pentru a descrie cu acuratețe decorul și participanții la această masă. Fetele îmbrăcate în ii albe și marame, cu salbe de boabe, aduc în prim-plan imaginea unei comunități care celebrează tradiția și frumosul. Elementele vestimentare descrise evocă o anumită solemnitate și respect pentru evenimentul care urmează să se desfășoare, dar și o apreciere pentru estetica populară.
Interesant este și contrastul dintre fetele care cântă și cătana care plânge, simbolizând probabil luptele interioare și exterioare ale individului, dar și ale comunității. Călătoria emoțională pe care o parcurge cititorul este una complexă și amplificată de contrastul dintre tinerețea și veselia fetelor și solemnitatea cătanei. Poezia lui Coșbuc nu este doar o simplă descriere a unei mese festive, ci o incursiune în identitatea culturală a satului românesc, în care fiecare detaliu poartă o semnificație profundă.
Un alt aspect de remarcat în această poezie este stilul ritmat și melodic al versurilor, care contribuie semnificativ la farmecul operei. Coșbuc reușește să creeze o compoziție muzicală prin versurile sale, un element care face lectura să fie nu doar o experiență vizuală, ci și una auditivă. Rimele și ritmul aduc un plus de vitalitate scenelor descrise și invită cititorul să participe activ la această sărbătoare a simțurilor.
Prin “Bine-i sade mesei mele”, George Coșbuc ne oferă nu doar o imagine a vieții rurale, ci și o reflecție asupra valorilor și tradițiilor care definesc identitatea românească. Este o poezie care, deși simplă în aparență, ascunde straturi profunde de semnificații și reușește să emoționeze prin autenticitatea și frumusețea sa. Este important să ne amintim de valoarea acestor opere literare care păstrează și transmit mai departe esența unei culturi bogate și diverse. Coșbuc rămâne astfel un martor și un povestitor al vremurilor sale, inspirând generații întregi prin operele sale nemuritoare.
