Aho, aho copii și frați – Traditional
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește
Și începe a ura
Peste tot să tot suna.
Iarna-i grea, omătu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug,
Pentru brazda de sub plug.
Noi umblăm să colindăm,
Pe la case să urăm,
Să urăm cum se cuvine
Pentru anul care vine.
Plugusor cu patru boi,
Ia mai mânați, măi flăcăi,
Hăi, hăi!
Am plecat să colindăm,
Pe la case să urăm,
Cei care ne-au auzit,
Sa traiasca fericit!
Să trăiți, să înfloriți,
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata;
Anul care vine
Sa va fie si mai bine!
Analiza și importanța operei “Aho, aho copii și frați”
“Aho, aho copii și frați” este o urătură tradițională românească, recitată în ajunul Anului Nou. Această urătură este parte integrantă din folclorul național și joacă un rol esențial în păstrarea tradițiilor și obiceiurilor populare. Aceasta este adesea intonată de copii sau de grupuri de colindători care merg din casă în casă pentru a aduce urări de bine și prosperitate pentru noul an.
Această urătură reflectă legătura puternică dintre om și natură, dintre muncă și recompensă. Referințele la boii care trag plugul și la brazda de sub plug sugerează importanța agriculturii și a muncii pământului în viața satului tradițional românesc. În esență, mesajul urării este unul de speranță și optimism, încurajând oamenii să privească cu încredere spre noul an și să aștepte belșug și fericire.
Printr-o analiză mai detaliată, putem observa că “Aho, aho copii și frați” este compusă dintr-o serie de imagini și simboluri care sunt profund înrădăcinate în cultura românească. Semnele de iarnă grea și omătul mare sunt prezentate ca semne pozitive, sugerând că acestea sunt indicii ale unui an bun care urmează. Traducerea acestor imagini într-un context simbolic poate fi interpretată ca o metaforă a ciclului vieții și a renașterii naturale.
De asemenea, ritmul și repetitivitatea versurilor contribuie la caracterul său memorabil, făcând această urătură ușor de reținut și de transmis din generație în generație. Versurile sunt simple, dar pline de semnificație, capturând esența bucuriei și a speranței care vine odată cu un nou început. Acest aspect al urăturii este esențial pentru a înțelege de ce “Aho, aho copii și frați” a rămas relevant și popular de-a lungul anilor.
Un alt aspect important al acestei urături este rolul său social. Prin recitarea sa, membrii comunității se adună pentru a sărbători și pentru a-și exprima dorințele de bine unii altora. Această tradiție este un moment de unitate și solidaritate, întărind legăturile dintre indivizi și comunitate. De asemenea, implicarea copiilor în acest obicei este un mod eficient de a transmite și de a perpetua tradițiile culturale românești.
În concluzie, “Aho, aho copii și frați” nu este doar o simplă urătură, ci o piesă importantă a patrimoniului cultural românesc. Importanța sa depășește simpla recitare, având un rol semnificativ în menținerea și promovarea tradițiilor naționale. Această urătură este o expresie a bucuriei, a speranței și a solidarității, oferind o privire asupra valorilor și credințelor fundamentale ale comunităților rurale din România. Prin aceste elemente, “Aho, aho copii și frați” continuă să inspire și să unească oameni de toate vârstele, asigurându-i un loc special în inimile și sufletele românilor.
